Pizza fritta

Am vazut acest tip de pizza in cadrul unei emisiuni culinare italiene, in urma cu 2 luni. Nu auzisem de aceasta pana atunci, insa, ulterior am aflat, ca este considerata „sora saraca” a pizzei coapte in cuptorul pe lemne. Si aceasta pentru ca a aparut la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, cand oamenii nu gaseau si nici nu isi mai permiteau sa cumpere lemne pentru cuptor si nici rosii sau mozzarella. Asa ca au venit cu aceasta varianta de pizza, pe care o prajeau in ulei si o vindeau pe strada.

Mi s-a parut destul de interesanta, motiv pentru care m-am interesat prin jur si am preparat aceasta pizza. Este gustoasa, iar copiilor place foarte mult. Un mic sfat, insa, daca si voi veti pune mozzarella. Neaparat sa folositi din cea pentru pizza, deoarece are mai putina apa. Mozzarella obisnuita, desi la pizza clasica merge, in cadrul celei prajite, chiar daca o lasati la scurs in prealabil, isi va lasa destul de multa apa.

In mod normal, aceste pizza se fac un pic mai mici decat le-am facut eu. Daca si voi le doriti asa, fie micsorati cantitatile ingredientelor, fie lasati asa si faceti 5-6 pizza, in loc de 4.


Ingrediente (4 portii):

  • 700 g faina tip 000
  • 470 ml apa calduta
  • 5 g drojdie uscata
  • 1 lingurita sare
  • ulei pentru prajit

Ingrediente umplutura:

  • masline feliate
  • sunca presata/alt mezel
  • mozzarella pentru pizza
  • pasta de tomate

Preparare

Faina cernuta, drojdia si cam un sfert din cantitatea totala de apa, le puneti intr-un castron si amestecati cu o lingura de lemn. Mai puneti inca 2 sferturi din apa, treptat, amestecand/framantand dupa fiecare. Sarea o veti adauga doar acum, dupa ce ati pus 3 sferturi din apa. Nu trebuie adaugata mai devreme, deoarece aceasta nu trebuie sa intre in contact direct cu drojdia, altfel ii va incetini mult cresterea.

Puteti adauga acum si restul de apa calduta si framantati pana obtineti un aluat omogen (1). Se pune pe blatul de lucru putin infarinat, se intinde usor cu mainile, apoi se impacheteaza in plic, tragand usor de margini. Se intoarce cu lipitura in jos si se rotunjeste. Se pune inapoi in castron (2), se acopera cu folie de plastic si se lasa 1,5-2 ore la crescut, la temperatura calduta, pana aproape isi tripleaza volumul (3). Cel mai bine este sa il lasati in cuptorul stins, dar cu lumina aprinsa, astfel incat sa fie o temperatura de circa 30°.

Odata crescut, se repune pe blatul usor infarinat, se formeaza un sul si se taie in 4 (4). Fiecare bila se rotunjeste usor si se pun intr-o tava unsa cu ulei (5). Trebuie lasat spatiu suficient intre ele, pentru a nu se lipi cand vor creste. Se acopera cu folie alimentara (dar nu intinsa, pentru a le lasa loc sa creasca), si se lasa din nou la dospit, pentru cam o ora, pana isi dubleaza volumul (6). Intre timp, pregatiti toppingul.

Cand aluatul a crescut, se intinde fiecare bucata cu mainile, in „discuri” de circa 30 cm diametru. Se intinde pasta de tomate doar pe jumatate din disc, apoi si topping, tot doar pe jumatate si lasand cam 2 cm liberi pe margine (7).

Se inchide foaia in semiluna si i se sigileaza bine marginile (8), pentru a nu iesi umplutura.

Se prajesc in ulei incins, in tigaie inalta; eu am folosit un tuci. Cand este gata pe o parte, adica atunci cand devine auriu inchis, se intoarce cu grija si pe cealalta parte.

Se scoate pe hartie absorbanta si se serveste imediat.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.